Singurul mod in care as fi putut sa iau in considerare noile formule ca fiind tolerabile pentru purtare era acela de a aplica peste acestea un strat dintr-un parfum usor floral si foarte vanilat pentru a plasa un fel de masca peste toata acea combinatie de arome de petrol si ce mai e.

E de inteles de ce preturile acestor parfumuri au scazut acum considerabil, ajungand sa se dea si la cateva zeci de lei, in cazuri fericite si in cantitati mai mari ajungand si la sute. Nu ma deranja sa aiba pretul de inainte(~300 de lei), dar sa aiba aceeasi calitate ca atunci. Inteleg ca poate multi nu il cumparau si producatorii au cautat o solutie pentru a-l face mai ieftin, reducandu-i si calitatea sau inlocuind notele.

Imi aduc aminte ca prin jurul anilor ’90 oamenii purtau parfumuri fake, precum versiuni contrafacute chiar ale lui Obsession, care tot erau mai bune decat aceste reformulari ale variantei originale.

L-as cataloga drept un parfum foarte senzual. La acea vreme, imi aduc aminte ca nu mai mirosisem nimic atat de bun. Il primisem de la o ruda din strainatate pentru ca la noi nu se gaseau.

Formula actuala persista pana la 8 ore. M-am hotarat de curand sa il port din nou, sa vad cum ma simt cu el si cum ma percepe lumea.

Am avut o surpriza cand ceilalti au inceput sa-mi faca complimente si sa ma intrebe ce parfum folosesc.

Am auzit si oameni care spuneau ca este un parfum pentru oameni batrani. Mie nu mi s-a parut niciodata asa; ba din contra, eu il asociez cu persoanele tinere.

Are o senzualitate clasica, pe care nu am mai intalnit o la multe parfumuri.