Este un parfum cu un silaj puternic si cu o persistenta foarte crescuta. Imi place foarte mult si o sa il port in continuare.

Are clasa si ofera distinctie fiecarui purtator, asa ca il recomand barbatilor cu gusturi rafinate, in cautarea unei semnaturi sofisticate. Daca iti place vanilia si scortisoara, inseamna ca vei iubi din prima aceasta esenta, deoarece cele doua ingrediente se remarca de la primele pulverizari si persista intreaga zi in jurul tau.

Mi se pare ca are un miros acru, foarte sintetic, ca un plastic topit.

Nu am putut sa trec peste aceasta senzatie, pe care altii o considera chiar interesanta si placuta.

Daca masculinitatea este evocata in acest parfum printr-un miros de deseuri industriale incinerate, eu nu stiu ce sa cred.

Chiar mi-as dori sa aflu de unde vine acel miros, care sunt ingredientele, pentru ca am intalnit-o si in alte parfumuri.

Un lucru foarte ciudat, insa, este faptul ca parfumul asta a reactionat diferit pe cele doua incheieturi ale mele. Am folosit o puliverizare pe fiecare dintre ele. Pe incheietura stanga, trandafirul nu era asa de proeminent, ci se observau mai mult condimentele si lemnul. Pe mana dreapta, tot ceea ce simteam era trandafir, si proiecta parfumul mult mai mult si mai intens. In mod ciudat, pe mana stanga parfumul s-a asezat treptat si a devenit un miros de piele ce a durat pana cand l-am indepartat in acea seara. Pe mana dreapta, mirosul a disparut complet fara sa mai lase ceva in urma. E posibil ca sticla de test sa fi fost tinuta prea mult timp, iar cateva dintre note si mirosuri sa se fi separat. In acest fel, puliverizarea de pe mana stanga(pe care am aplicat prima) sa fi continut mai mult din notele de baza. Totodata, exista si posibilitatea ca fiecare brat are proprietati diferite ale pielii.

Multi s-ar astepta ca o sticla ce are aproape 20 de ani sa miroasa urat, dar cu siguranta ar gresi. Ce am simtit imediat in momentul in care l-am folosit a fost Chinotto. Daca nu ati auzit de ea, e o bautura italiana foarte populara, de citrice, care arata precum Coca-Cola. E putin mai amara, mai picanta si are un gust bogat de citrice cu tot cu pulpa fructului. Totdeauna il consider o bautura pentru cei mai in varsta, e delicios.

Egoiste este extrem de similar cu Chinotto la inceput. Scortisoara e un element de baza acolo si e ciudat pentru ca parfumurile cu scortisoara intotdeauna au fie o vibratie sintetica, fie un aer de Craciun. Aici e asa de bine amestecata incat nu se poate pune vorba de vreuna din aceste doua situatii.

As fi putut sa jur ca in compozitia parfumului asta sunt mai multe citrice, dar tot ce simt este mandarina, sau asa cred. In orice caz, exista doar un singur tip de citrice aici.

Oricum, dupa ce trece faza cu similitudinea dintre el si acel suc italian, incep sa detectez lemnul de santal si ceva tamaios, probabil chihlimbarul. Dupa cateva ore este inca acolo, subtil, dar usor de recunoscut. Egoiste este elegant, delicios si surprinzator de modern.