Iasomia este din punctul meu de vedere cea mai pregnanta esenta, insa are mai mult de atat. De asemenea, pot spune ca este primul parfum in care esenta de civeta nu miroase dezgustator.

Cred ca este un parfum foarte placut si ca isi merita pretul ridicat. Cu toate acestea nu il recomand in uzul zilnic.

Vreau sa vad daca ma nimereste. Sincer, cred ca l-a ales dupa sticluta. Este extraordinara de-a dreptu, iar culoarea lichidului te face sa te duci cu gandul la un elixir al tineretii.

Totul se termina cu o picatura de sange auriu, ce pune capac lichidului fascinant. O frumusete. La fel si mirosul. Fructele din compozitia acestui parfum sunt de-a dreptul delicioase si au o dulceata deosebita, pe care nu o regasesti in prea multe parti.

Desi e dulce, poti simti si cateva note picante pe alocuri, dar acest lucru nu este deloc deranjant.

Din punctul meu de vedere este un exemplar reusit, ce merita testat, mai ales daca va plac parfumurile dulci.

Venezia: ca parfum, foarte cald si dulce, putin fructat. Ma simt in permanenta invaluita de o aura de prune, nectar, scortisoara si chihlimbar condimentat.

Florile apar la notele de inima si sunt vizibile cam tot timpul in forme diferite. E ca o piramida a notelor invelita cu un strat floral: semi-dulce, iris, mosc, trandafir opulent… aceste arome apar treptat. Ceea ce face din Venezia sa fie un parfum de neuitat este lemmul de santal, care este foarte apropiat calitativ celui intalnit in Samsara: cremos, uscat, bine rotunjit, lemn in adevaratul sens al cuvantului.

Prima versiune a lui Venezia e mult mai animalica si mai dulce decat formula din 2011. Daca e sa ne ghidam exclusiv dupa compozitie, varianta EDT din 2011 e mult mai apropiata de cea initiala, insa EDP-ul s-a schimbat enorm. Este partial fructata, nu asa de profunda si bogata, dar a ramas macar interesanta si captivanta. Trandafirul e o nota ce leaga Venezia cu Cantate de la Yves Rocher.