A ramas multi ani parfumul care imi defineste personalitatea, inca mai am o sticla, nu il mai port la fel de des ca inainte, insa nu pot renunta la el. Simt nevoia deseori sa-l folosesc, asa ca din cand in cand ma duc sa-l miros. Vechile obiceiuri, nu mor nciodata, cel putin in cazul meu.

Apoi, din nou, creatorul este Ursula Wandel, cea care si-a lasat amprenta pe amestecul meu semnatura. La nasul meu, cu siguranta nu este prea dulce. Il simt ca pe un parfum oriental moale, nicidecum gurmand. Mama obisnuia sa poarte Tempore Donna de la Laura Biagiotti si cumva Naomi Campbell imi aduce aminte de aceasta aroma atat de prezenta in viata mea in decursul anilor 2000.

Per ansamblu, acesta este un amestec senzual si nimic nu ma duce cu gandul la mirosul unei lotiuni de bronzat, chiar daca evoca sentimentul de piele bronzata. Ar putea sa fie semnatura lui Naomi Campbell. Parca mi-o imaginez imbracata intr-o salopeta animal print, cu un decolteu adanc, o pereche de tocuri si un clutch. Cumva, esenta reuseste sa fie calduroasa insa nu lipicioasa.