In anul 2016, brandul Cartier a lansat o noua versiune unisex a orginalului amestec intitulat Eau de Cartier, care a fost adus in lumea aromelor in anul 2001 sub versiunea apa de toaleta. Esenta lansata in urma cu 16 de catre Christine Nagel – actualul parfumier al casei Hermes, se deschidea cu note imblanzite de coriandru, yuzu si bergamota.

Inima aromatica pulsa sub atingerile frunzelor si petalelor de violete, dar si sub mangaierile bulbilor de lavanda. Finalul isi continua parcursul organic prin intermediul tonurilor de paciuli si cedru, iar singurul sentiment de caldura era trimis de notele de ambra si mosc.

CARTIER EAU DE CARTIER ARE UN PRET SPECIAL IN MAGAZINELE:

Versiunea mult mai concentrata, lansata sub titulatura „apa de parfum” in anul 2016, este definita in incipitul sau de o explozie de grapefruit alb, bergamota si lamaie, in timp ce inima migreaza de la planul aromatic la cel floral – fougere. De aceasta data, florile albe desavarsesc peisajul inverzit de frunzele de violete si de panglicile de labdanum, pentru ca noutatea sa fie transpusa prin amprentele balsamului de Peru si al moleculelor Hedione.

Finalul isi conserva distributia originala, singura diferenta reflectandu-se in absenta scoartei de cedru, inlocuita de aceasta data cu o crema dulceaga de vanilie. Astfel, motivul parfumului unisex gandit de brandul Cartier este reinterpretat de actualul maestru al casei, Mathilde Laurent, care adauga frunzelor crude de violeta o caldura paradoxala.

Originalul Eau de Cartier captiva simturile purtatoarei printr-un acord de deschidere incredibil de original, in care se intalneau miresmele anasonului, lemnului granulat, frunzelor verzi, irisului si acordului de piele. Intr-o astfel de introducere, ideea de apa sugerata prin apelativul „Eau” pare a fi, mai degraba, una metaforica. Motivul este unul destul de intuitiv, deoarece accentele acvatice evidente nu pot fi simtite cu usurinta. Mai degraba, parfumul se joaca cu senzatii racoritoare, impuse prin frunzele de menta si iceberg-urile stratificate cu felii de bergamota si lamaie.

Ca o nota muzicala, acordul de anason se resimte pe intreaga evolutie a parfumului, desfasurandu-se peste pielea purtatoarei si intensificand misterul notelor proaspete care formeaza nucleul parfumului Eau de Cartier. Desi aparent lipsite de originalitate, acordurile de lavanda, frunzele si florile de violete reusesc sa construiasca un laitmotiv aromatic, insa acesta inclina mai degraba spre latura feminina decat spre registrul masculin. Iar daca partea seducatoare a originalului Eau de Cartier este amestecul dulceag compus din ambra animalica si mosc pudrat, contrastul din noua apa de parfum izbeste simturile purtatorului printr-o amprenta balsamica, realizata deopotriva din vanilie si balsam de Peru.

Etapa de uscare uimeste prin consistenta sa pudrata, fiind dominata de ambra, dar si un acord de bomboane subevaluat in descrierile criticilor. In aceasta ipstaza, aroma ar putea sa fie asemanata cu mirosul esentelor L’Artisan Parfumeur sau cu noul Prada Candy Kiss, caci poseda un efect dulce, de drajeu. Din punct de vedere structural, parfumul Eau de Cartier revizuieste lumea pe care Mathilde Laurent a creat-o pentru Guerlain in Shalimar Eau Legere, doar ca aici ambra contrasteaza cu citricele si petalele de violete, in timp ce in Eau Lejere, mijlocul floral apartinea tonurilor de iasomie si trandafir, revitalizate cu bergamota, note verzi si lime, pentru ca mai apoi sa fie uscate cu pudra vanilica.

Concluzie: Eau de Cartier se deschide cu un iz minunat de yuzu, cu o infuzie difuza obtinuta din frunzele apoase de violete si cu o propunere mai degraba herbala decat florala a lavandei. Desi este gandit pentru iubitorii de clasic, parfumul isi dovedeste inspiratia originala prin intermediul indiciului de lemn dulce. Eau de Cartier ramane pe intreaga sa proiectie o aroma distincta, vaga, dulce si florala, cu o atingere senzuala de mosc si cu o nota clara si sarata de chihlimbar.