V-ati intrebat vreodata de ce ideea de miros dupa dus este atat de atragatoare? In cazul in care femeile doresc sa miroasa „curat”si „sexy”, nu se poate spune ca barbatii sunt cu mult in urma. Ideea de „curat” sau „abia iesit din dus” reprezinta motivul pentru care piata parfumurilor masculine, atat in SUA cat si in Europa, ajunge sa fie dominata de esente proaspete, marine, asa numitele amestecuri citrusy. In acest context, nu este de mirare faptul ca parfumul Christian Dior Homme, cu a sa nota dominanta de iris, a reprezentat o lansare de avangarda in anul 2005.
In ciuda diviziei masculine de parfumuri, care de multe ori poate fi considerata conservatoare, unele esente dezavaluie fatete si combinatii care sunt cu adevarat inspirate. O astfel de esenta este si parfumul Chanel Egoiste, care a fost dezvoltat de parfumierul in – house Chanel, respectiv celebrul Jacques Polge, pentru a fi lansat in anul 1990.
CHANEL EGOISTE ARE UN PRET SPECIAL IN MAGAZINELE:
Egoiste intruchipeaza o esenta care se bazeaza pe orchestra clasica de acorduri lemnoase si orientale. Dupa spusele specialistilor, parfumul ar fi derivat dintr-o compozitie cu mult mai exclusivista, lansata intr-o editie limitata in anul 1987. Numele sau era Bois Noir. Desi parfumul canta un refren clasic, putem spune afirma cu certitudine faptul ca Polge pronunta fiecare strofa intr-o alta maniera.
Acordul luminos pe baza de plante mediteraneene, de cimbru, rozmarin, lavanda si salvie este finisat astfel incat sa echilibreze cu brio dulceata de prune si caisele confiate. La randul lor, aceste nuante dulci au rolul de a sustine gradientul lemnos dramatic din baza esentei. O nota de vetiver isi face aparitia intr-un mod stingher, oferind purtatorului un sentiment de ciocolata amara, care sporeste si mai mult bogatia baroca a esentei Egoiste. Contrastul dintre aceste acorduri produce efectul de mai multe straturi care dureaza de la incipit pana la etapa de dry – dowm, adica pana la estomparea completa a parfumului.
Fiind prima lansare majora a brandului dupa parfumul lansat in anul 1981 – Antaeus, asteptarile erau enorme de la aceasta esenta. Ele au fost confirmate, caci acesta este un parfum cu un caracter surprinzator. Desi primele acorduri ar putea fi superficial numite plictisitoare, combinatia de coriandru, lemn de trandafir brazilian, mahon si mandarina sclipitoare reprezinta un bun inceput pentru o calatorie olfactiva desavarsita.
Cateva minute mai tarziu, trandafirul bulgar combinat cu scortisoara calda si cu mireasma garoafelor construieste un trio care cu greu poate sa nu ajunga la inima barbatului modern, aflat in cautarea unei arome inovative, insa totusi clasice. Abia dupa ce mirosul avanseaza si caldura parfumului se instaleaza, abia atunci barbatul care il poarta realizeaza faptul ca se afla in fata unei creatii memorabile. Caracterul sau bogat este dezvaluit curand prin intermediul notelor de baza, fiind eliberate pe rand acordurile de chihlimbar, tutun, vanilie, lemn de santal si vetiver. Lemnul de santal este nota finala care ofera parfumului un caracter lemnos pur.
- Notele de top sunt intensive si proaspete
- Parfumul devine claduros si misterios in mijloc, datorita acordurilor de scortisoara si garoafe
- Considerat prea sofisticat pentru tendintele din vremea aparitiei sale, Chanel Egoiste nu a avut parte de succesul rasunator care i se cuvine de drept
Concluzie: Flaconul parfumului indica eleganta in detaliu, care este o caracteristica uniforma pentru toate esentele lansate de brandul Chanel. Opritorul este negru, accesoriu care realizeaza un contrast uimitor cu nuanta alba a lichidului. Alaturi de cutia neagra, Chanel Egoiste devine o simfonie in alb – negru. Dopul aminteste, de fapt, de nuanta lemnului ars, iar acest lucru devine interesant pentru pasionati pentru ca intreaga istorie isi are reminiscentele in conceptul initial al acestei compozitii. Asa cum am mai spus, el a fost exploatat fugitiv in „Bois Noir”( in traducere „lemn negru”). Putem afirma fara ezitare faptul ca acest parfum picant – lemnos este rezervat pentru barbatul traditional, insa independent, care nu isi pierde timpul cu intrigi si traieste o viata in conformitate cu propriile sale reguli. Un parfum deosebit de masculin care transmite o imagine puternica in jurul sau.
Iulia
Pasionata de parfumuri, moda si sport, incerc sa exprim in fiecare zi o opinie matura, corelata si obiectiva despre parfumurile pe care le regasiti in magazinele de specialitate. Scriu review-uri, discut si schimb pareri cu oaspetii Info Parfum si incerc sa va ajut sa luati deciziile potrivite atunci cand intentionati sa achizitionati parfumul potrivit la cel mai bun pret.
Unul dintre cele mai bune parfumuri pe care le-a creat Chanel. Un parfum dulce si suculent, dar fara sa devina coplesitor. De fapt, parfumul Chanel Egoiste este intruchiparea unei formule duale, ce reuseste sa fie in acelasi timp dulce si uscata. De asemenea, pare usor si greu in acelasi timp, iar strcutura lui capata o alura androgina.
Este un parfum cu un silaj puternic si cu o persistenta foarte crescuta. Imi place foarte mult si o sa il port in continuare.
Are clasa si ofera distinctie fiecarui purtator, asa ca il recomand barbatilor cu gusturi rafinate, in cautarea unei semnaturi sofisticate. Daca iti place vanilia si scortisoara, inseamna ca vei iubi din prima aceasta esenta, deoarece cele doua ingrediente se remarca de la primele pulverizari si persista intreaga zi in jurul tau.
Am fost de-a dreptul revoltat de mirosul acestui parfum.
Mi se pare ca are un miros acru, foarte sintetic, ca un plastic topit.
Nu am putut sa trec peste aceasta senzatie, pe care altii o considera chiar interesanta si placuta.
Daca masculinitatea este evocata in acest parfum printr-un miros de deseuri industriale incinerate, eu nu stiu ce sa cred.
Chiar mi-as dori sa aflu de unde vine acel miros, care sunt ingredientele, pentru ca am intalnit-o si in alte parfumuri.
Pe pielea mea, acest parfum este o oda a trandafirilor. Este un trandafir rosu inchis. In maniera tipica Chanel, toate notele se amesteca perfect impreuna si exista doar cateva urme de scortisoara si lemn de santal in jurul trandafirului, care este si piesa centrala a intregii creatii. Inainte de trandafirul inflorit, deschiderea mi-a amintit, de fapt, de cea a parfumului Antaeus – doar ca mai stralucitoare, putin mai picanta si mai putina piele, dar inca vad similitudinile dintre ele. Proiectie buna mai tot timpul. Persistenta pare a fi ok, nu la fel de robust ca Antaeus.
Un lucru foarte ciudat, insa, este faptul ca parfumul asta a reactionat diferit pe cele doua incheieturi ale mele. Am folosit o puliverizare pe fiecare dintre ele. Pe incheietura stanga, trandafirul nu era asa de proeminent, ci se observau mai mult condimentele si lemnul. Pe mana dreapta, tot ceea ce simteam era trandafir, si proiecta parfumul mult mai mult si mai intens. In mod ciudat, pe mana stanga parfumul s-a asezat treptat si a devenit un miros de piele ce a durat pana cand l-am indepartat in acea seara. Pe mana dreapta, mirosul a disparut complet fara sa mai lase ceva in urma. E posibil ca sticla de test sa fi fost tinuta prea mult timp, iar cateva dintre note si mirosuri sa se fi separat. In acest fel, puliverizarea de pe mana stanga(pe care am aplicat prima) sa fi continut mai mult din notele de baza. Totodata, exista si posibilitatea ca fiecare brat are proprietati diferite ale pielii.
Un prieten mi-a dat recent o sticla de dimensiuni mici(presupun ca este una de prin anii ’90 deoarece sticla pare destul de uzata).
Multi s-ar astepta ca o sticla ce are aproape 20 de ani sa miroasa urat, dar cu siguranta ar gresi. Ce am simtit imediat in momentul in care l-am folosit a fost Chinotto. Daca nu ati auzit de ea, e o bautura italiana foarte populara, de citrice, care arata precum Coca-Cola. E putin mai amara, mai picanta si are un gust bogat de citrice cu tot cu pulpa fructului. Totdeauna il consider o bautura pentru cei mai in varsta, e delicios.
Egoiste este extrem de similar cu Chinotto la inceput. Scortisoara e un element de baza acolo si e ciudat pentru ca parfumurile cu scortisoara intotdeauna au fie o vibratie sintetica, fie un aer de Craciun. Aici e asa de bine amestecata incat nu se poate pune vorba de vreuna din aceste doua situatii.
As fi putut sa jur ca in compozitia parfumului asta sunt mai multe citrice, dar tot ce simt este mandarina, sau asa cred. In orice caz, exista doar un singur tip de citrice aici.
Oricum, dupa ce trece faza cu similitudinea dintre el si acel suc italian, incep sa detectez lemnul de santal si ceva tamaios, probabil chihlimbarul. Dupa cateva ore este inca acolo, subtil, dar usor de recunoscut. Egoiste este elegant, delicios si surprinzator de modern.